LA DREPT VORBIND

Start here

Reclame

Neîncetat

Neincetat

Ce uimitor se mișcă totul, lumea, viața

Cum merge înainte

Ca și cum ar pierde un dinte

De lapte

 

Ai plecat și

Totul s-a mișcat

Imediat

 

Umbra se urcă pe munte, pe bloc, pe iarmaroc

Se întinde pe flori, ajunge la nori

Groasă și grea și

Imediat după ea lumina

Alina

Bună ziua!

 

Ai plecat și, din nou,

Totul s-a mișcat

Imediat

 

Lumina se-ntinde pe mare

[Din] zare în zare

Aprinde în noi amieze

Umbra să o privegheze

 

De când ai plecat

De când totul s-a mișcat

Neîncetat

25 octombrie 2018, București

Reclame

De la Binomul SRI-DNA la Simbiotul Dictatură-Democrație

În PNL suferința libertății de expresie e veche rău. La PDL era la fel, aici fiind punctul de întâlnire și de fuziune al celor două partide, dincolo de interesele comune. E dictatură în PNL? Dacă ar răspunde Radio Erevan, ar spune ceva de genul „nu e mare dacă te uiți din afară și nu e mică dacă te uiți dinăuntru„.

În USR suferința libertății de expresie, dar mai ales a celei de conștiință, nu are cum să fie veche. Dar e acută, doare rău, după cum s-a putut vedea cu ocazia referendumului, amintindu-ne astfel chiar de primul caz, cel apărut imediat după cezariană, fix în incubator, când Clotilde Armand și soțul său au fost haliți ca-n filme de simbiotul ascuns în vintrele nou-născutului. E dictatură în USR? Radio Erevan ar spune cumva că dictatura la USR e de două feluri: dictatura majorității în interior, respectiv dictatura minorității la exterior.

Deh, simbiotul poate da și simptome de schizofrenie paranoică discordantă!

simbiot

(eu zic să sărim peste UDMR și PMP  … să nu plictisim)

Singura dictatură acceptată [în România și în lumea bună], antică și de demult, regulară, este dictatura [din] PSD. Care se extinde și asupra aliaților, desigur, dar și asupra celor care nu latră la ei sau care ar îndrăzni să fie de acord cu ei într-o anumită privință; asta cu atât mai mult în vreme de pestă porcină sau gripă aviară și demență bovină. Un fel de ură în vremea colerei*…

colere-630x315
Aici lucrurile sunt clare, nu mai încape îndoială, chit că dizidenții cei mai vocali și mai tenace sunt lăsați în pace, ba și recompensați cu funcții babane sau lăsați cu cele deja câștigate. Și chit că toate oficinele și oficioasele adversarilor politici îi susțin și îi vând pe aceia ca pe pita caldă.

Bine, când ești dictator din tată-n fiu, cu vechime de Highlander, îți permiți absolut orice. Inlusiv să fii democrat … așa că de păcălit nu ai cum să mai păcălești pe nimeni.

Ce, nu-i așa?!

*colere (în franceză) = furie

Percepția, bat-o vina!

Cine pune scăderea încrederii în Uniunea Europeană exclusiv pe umerii unor români, lideri, partide sau uniuni politice cu discurs anti-european se înșeală și/ sau înșeală. Sau se prea-grăbește. Vreau să văd un exemplu de discurs oficial anti-european la partidele din Parlament, unul fățiș, coerent, constant, întins pe ani de zile, pe vreo două cicluri electorale, cel puțin. Vociferările izolate nu crează un astfel de trend, la nivel național, nici în 100 de ani.

Cine e preocupat și afectat de scăderea încrederii românilor în Uniunea Europeană ar trebui să reflecteze mai mult la jocul politic meschin făcut de lideri și instituții europene în România. Vorbind despre asta, uniil arată cu degetul înspre ambasade, MCV, Olanda, Timmermans, Merkel, Rutte, Junker, Macron, GRECO etc. Dar mai contează cine, ce, cât, cum, când și unde?

Ce contează în politică cel mai mult e percepția. Poți să fii cel mai bun: dacă ești vopsit urât și lumea te percepe ca rău, ești rău. Poți să fii cel mai ticălos: dacă ești bine vândut și lumea ajunge să te creadă, să te perceapă așa cum vrei tu, atunci ești cel mai bun.

Iar teza cu corupția și anticorupția, să avem pardon!, dar nu are cum să țină. Normal ar fi ca la cât mai multă corupție să se dorească cât mai multă UE (scuze!), cât mai mult MCV, cât mai mult GRECO, cât mai mult Juncker. Asta dacă românii le-ar percepe ca fiind drepte, îndreptățite. Sau nu?!

corruption-crime-government-830x728

Adevărul este că, de aproape 10 ani, tot mai mulți români percep Uniunea Europeană ca pe o Nouă și Înaltă Poartă (N.Î.P.), unde se duc boierii, fix ca odinioară la vechea poartă, să pupe ghiulul de aur și să se toarne între ei ca să li se paseze puterea sau ca să-și vadă dușmanii cu capul la picioare. Cum ar fi, cu N.Î.P., dar fără N.U.P. (pentru dușmani) …

E greșit, e corect? Nu cred că putem răspunde precis. Dar mai contează, atâta timp cât asta e percepția? Iar cine nu face nimic pentru a înlătura cauzele acestei percepții e cel puțin la fel de vinovat ca cei mai mari vinovați din scenariile pe care le imaginează și debitează.

Cum ar zice Horațiu Mălăele, adevărul e undeva pe la mijloc… 

Plânsul e de formă…

Sidonia Bogdan ne spune că „la ora asta, parchetele sunt moarte, pentru că au fost decuplate de poliție și SRI.” În acest [con]text.

Sincer, eu nu cred și nici nu vreau să cred așa ceva. În primul rând, decuplarea de SRI este obligatorie, ar fi cel puțin ciudat să o deplângem.

binom

Atâta timp cât procurorii sunt considerați magistrați, la fel ca judecătorii, cât peste 60% dintre judecători au dosare întocmite de procurori (unii și de mai bine de 10 ani) și cât timp serviciile secrete, în baza unor protocoale secrete, lucrează alături de procurori în acte de urmărire penală, la care avocații apărării și cei incriminați nu au acces, putem spune nu că „parchetele sunt moarte„, ci că super-procurorii fac legea în justiția din România,. Super-procurorii și desenatorii lor, colegii de anchetă penală.

Truth,_Justice_and_the_Soviet_Way

Și, oricum, când vorbești de Lazăr, fie și de parchetul său, a jeli de moarte e ca în piesa lui Mihai Mărgineanu, „Jana”: „Plânsul e de formă, Jana se transformă„…

Jana

 

 

 

 

Spre visul politic absolut,

deși Vasile Dâncu spune că e vidul politic absolut…

Da’ chiar așa, ura asta nu e tot ceva tradițional?! Urâm România, urâm Moldova, Țara Românească, miticii, Bucureștii, Teleormanul, Vasluiul, Ținutul Secuiesc, ardelenii, sașii, sașiii și știrbii. Urâm biserica neaoșă, dar și pe cele neo, urâm familia tradițională, urâm înaintașii, pe cei mai mulți, urâm conducătorii, pe toți, urâm străinătatea și alteritatea. Mai e ceva de urât, de disprețuit, batjocorit, demolat?! Nicio problemă, aduceți-le în linia de miră! Alde Dragnea, Iohannis și alții ca ei, sunt victime colaterale. Binomul și Statul Paralel … nu știu, habar n-am, astea chiar există?!

Păi, nu-i ăsta visul tradițional, visul politic absolut?! De ce vid, când totul e … so vivid?!

Și peste toată această ploaie nocturnă și acidă, de zgură și ură, se vor ivi odată zorile și ne va zâmbi, ca unor curcubetacee, însuși curcubeul. De lângă tovarășul Soare.

voidrainbow

P.S. Ca de atâtea alte ori, începând cu „Comunicarea Simbolică”, textul domnului profesor a devenit o sursă de inspirație.

<Spre vidul politic absolut>
„Țara noastră evoluează spre vidul politic absolut. Nu, nu este lipsa puterii politice, este folosirea aberantă a politicii. Fiecare dintre actorii politici vor doar dispariția celuilalt, fiecare deține Adevărul, este în conexiune cu Binele, Adevărul sau Frumosul. Ceilalți trebuie să dispară!
Închipuiți-vă cum ar arăta realizarea voinței politice a tuturor românilor: Ar dispărea Dragnea și Dăncilă, Johannis și Statul paralel, apoi opoziția antisistem cu Sorosul ei cu tot, Sică și mandolina lui, ungurii cei veșnic trădători, până și putiniștii cei răi.
Dacă s-ar curăța tot sistemul politic, credeti că am fi mai fericiți?
România ar putea să devină paradisul la care visăm?
Ar rămâne ceva în loc, am putea reface o lume nouă din cenușa celei vechi?
Ne unește altceva înafara urii?„(Vasile Sebastian Dâncu)

Mișcarea de la islaz

Din ce în ce mai mulți vorbesc despre un partid conservator „pe bune”. De fapt, din ce în ce mai mulți vorbesc din nou despre partidul conservator [aproape] ideal. Sunt [cam] aceiași. La unii, tot aceiași, se simte deja PiaR-ul, vor să ia fața, să se asigure că vor fi în miez, dacă nu chiar miez. Sau diez, #, în fața lumii și a mișcării ei.
Se spune că nebunii [ăia la care nu li se spune și frumoși] repetă mereu aceeași greșeală, așteptând într-una rezultate diferite.
În fine…
street-art-another-brick-in-the-wall-in-gorzow-poland
Aș minți dacă aș afirma că nu e nevoie de o mișcare conservatoare, de un partid de dreaptă curată, care să îmbine armonios principii, valori și concepte conservatoare, creștin-democrate și clasic liberale. Era nevoie încă de pe când PNȚCD guverna împreună cu PNL…
Însă, rădăcinile unei mișcări puternice și durabile nu pot ține loc de coroană. Iar cine vrea coroana ar trebui să știe asta.
Cine pocnește azi din degete ca să apară partidul vieții nu face decât să-și rupă degetele și să le strângă, eventual, de pe jos. Ca să îi pui laolaltă pe marele Ionescu, cu irepetabilul Popescu și cu fascinantul Cristescu, cu evlaviosul Stănescu, tumultuosul Georgescu, priceputul Boierescu și virtuozul Anghelescu, un partid din poignet e mult prea puțin, prea mic pentru o lucrare așa de mare. Știu, timpul nu mai are răbdare, iar noi cu atât mai puțin. Și, totuși…
conflict_1
Fără puțintică răbdare nimic nu zâmbește prea mult la soare.
Departe de mine ideea unui compendiu de inițiat mișcări politice și construit partide. Decât o observație, cum se spune în Capitala partidelor naționale: o mișcare de la islaz (merge și cu i mare), adică de la firul ierbii, e cea mai bună garanție că viitorul partid va avea rădăcinile la locul lor. Și trunchiul, și coroana, la fel. Și că va avea capacitatea de a aduna laolaltă și de a-i pune la locul cuvenit pe cei mai mulți dintre liderii informali ai curentelor mai sus amintite, nu de a-i turna pe soclu pe primii care au ridicat mâna și a-i pierde pe drum pe mai toți ceilalți. De multe ori, cei mai reflexivi și mai răbdători se dovedesc și cei mai puternici.
proclamatia-de-la-islaz-iunie-1848-din-romanati-pe-campia-filaretului-4650
Asociații și fundații, publicații de ieri și de mâine trebuie să scoată cât mai tare capul, să devină cât mai active și să pună bazele unui network funcțional, care să asigure baza de structurare a unui nou partid. Știu, trebuie ceva mai mult timp, iar pe noi ne mănâncă pielea, credem că se poate și pentru alegerile din 2019&2020.
Știți ceva?! Nu se poate așa cum vor și promit cei care din grabă au stricat cel puțin o treabă, respectiv cei cu experiența câtorva garduri luate în piept. Iar acest „nu se poate pe repede-înainte” e o sită indispensabilă în astfel de proiecte…
P.S.
Grăbitul nu simte niciodată momentul cel mai bun. El își simte doar pofta cel mai bine.
 

dick-head - leave a com

😉

O fi bașca, da’ e pleașcă!

LGBTQ+USR sau USRLGBTQ+?!

Cum e mai bine? Da’ o fi ok?! Eu, unul, cred că de acum chiar e ok; sper să nu mă înșel.

În România, ideologia de gen – deschisă fiind la tot vocalul și vocabularul – și-a mai adăugat trei litere, U, S și R, dar nu la coadă – cum sugerează ei c-ar trebui, ci în frunte, cum stă bine la noi, la români. După succesul politic din weekend, e cât se poate de normal, e cool, e trendy, e de viitor; e foarte potrivit, foarte corect politic, chiar foarte asumat și foarte necesar, ba chiar imperativ. Nu?! Aveau nevoie și cei cu agenda LGBTQ+ de un partid parlamentar, sunt tot mai activi și mai vizibili, în creștere peste tot în lumea bună, așa că… de ce nu?! Uniunea cea modernă a fost pecetluită cu liberul consimțământ al celor minimum opt litere plus ciocănelul constituțional de invalidare a referendumului pentru familia tradițională.

E ok să zicem de acum #USRLGBTQ+, haștaguserelegebeteqiuplus, sau USR – mișcarea ideologiei de gen, partidul homosexualilor? Eu cred și sper că da, nu doar că nu greșim, dar e chiar indicat, e de bine – cum s-ar spune. Pentru că de acum nu mai e absolut nimic ofensator aici, ba dimpotrivă, e de-a dreptul onorant și dezirabil să te prezinți așa. Nici eu nu vreau – Doamne, ferește! – să jignesc pe cineva, fiind absolut convins că cei de la USR, după prima lor victorie politică notabilă, vor fi onorați să fie etichetați ca fiind „partidul homosexualilor”. O fi bașca, da’ e pleașcă!

În vremurile astea noi chiar așa pare. Sau nu? Să fie altfel, să se interpreteze aiurea, să fie rău, să nu fie bine?! Dacă spunem, de pildă, pe limba noilor generații, „USR gen„, nu înseamnă tot că e partidul ideologiei de gen, partidul homosexualilor?! Doar întreb… 😦

liberty guns beer tru

USRLGBT… Unity, Sovereignty, Righteousness, Liberty, Guns, Beer, Trump +

#usrlgbtq+

USR#partidulhomosexualilor